TRADUCATOR PORTUGHEZA

Contactati-ne la unul din numerele de telefon de mai sus pentru a beneficia de serviciile unui traducator autorizat de portugheza. Biroul nostru de traduceri este dispobibil oricand pentru dumneavoastra (NON-STOP) , ceea ce inseamna ca ne puteti apela si pentru  traducerile deportugheza foarte urgente. Vom face tot posibilul pentru a va livra traducerea din sau portugheza in cel mai scurt timp posibil si  fara ca acest lucru sa afecteze calitatea traducerii.

Traducatorii de portugheza ai biroului nostru din Bucuresti sunt unii dintre cei mai experimentati disponibili in Romania, toti fiind autorizati de Ministerul Justitiei si avand o experienta de 5-20 ani in domeniul traducerilor si interpretariatului, simultan sau consecutiv.

Putem efectua in timp util pentru dumneavoastra orice volum de traduceri portugheza-romana sau romana-portugheza .

Echipa noastra de traducatori de portugheza va sta la dispozitie pentru traduceri din urmatoarele domenii:

  • economice
  • financiar-bancare
  • contabile (bilanturi si balante contabile)
  • tehnice,din domeniul IT
  • medicale (bilete de iesire din spital, diagnostice) si farmaceutice
  • juridice
  • industriale
  • agricole

Contactati biroul nostru de traduceri engleza din Bucuresti pentru traduceri autorizate, traduceri legalizate, apostile documente sau interpretariat autorizat de limba engleza

Asiguram traduceri autorizate si legalizate (la cerere) pentru majoritatea limbilor de circulatie internationala.

SUNA ACUM

Teoria si practica traducerilor de portugheza .

Discursuri despre teoria si practica traducerilor de portugheza se regasesc inca din antichitate si demonstreaza o continuitate remarcabila.

 Distinctia care a fost facuta de vechii Greci intre metafraza (traducere ‘literara”) si parafraza a fost preluata de poetul  si traducatorul englez John Dryden (1631-1700) care a infatisat traducerea ca pe un amestec judicios intre cele doua moduri de fraze atunci cand selecta, in limba tinta, echivalentul pentru expresia din limba sursa:

Atunci cand anumite cuvinte vin de la sine insiruindu-se cu gratie/ naturalete, este o injurie adusa autorului sa fie schimbate. Dar atunci cand ceea ce este minunat intr-o limba suna adesea barbar, uneori fara inteles, in alta limba, ar fi necugetat din partea traducatorului sa se limiteze la ingustimea cuvintelor autorului : este suficient ca el sa aleaga o expresie care sa nu vicieze sau altereze sensul.

Dryden previne, totusi impotriva licentei de “imitatie”, adica a adaptarii traducerii: “Cand un pictor copiaza din viata/realitate, el nu are privilegiul de a altera trasaturile si detaliile semnificative…”.

Aceasta formulare generala a conceptului principal al traducerii – echivalenta – este probabil la fel de adecvata  ca oricare alta ce a fost propusa vreodata inca de la Cicero si Horatiu, in Roma primului secol i.C. si  a pus in garda  in modul cel mai literal si faimos de atunci incoace traducerea “cuvant cu cuvant” (verbum pro verba).

In ciuda diversitatii teoretice ocazionale, practica propriu-zisa a traducatorilor portughezi s-a schimbat foarte putin din antichitate si pana azi. Exceptie facand unele metafraze extreme din perioada Crestinismului timpuriu si a Evului Mediu, si adaptari din anumite perioade ( mai ales Roma pre-Clasica, si sec. 18), translatorii/traducatorii  portughezi au dat dovada de o prudenta flexibila in cautarea echivalentelor – “literale” acolo unde a fost cu putinta, parafrazand acolo unde a fost nevoie – pentru ca intelesul original si alte valori “cruciale” ( ex. Stilforma versificataconcordanta cu acompaniamentul muzical sau, in filme, cu miscarile de articulare a limbii vorbite) dupa cum a cerut contextul.

In general, traducatorii portughezi au decis  sa pastreze contextul insusi prin reproducerea in ordinea originala a semnelor, si  pornind de aici,  prin respectarea ordinii cuvintelor – re-interpretand structura gramaticala existenta cand a fost nevoie.  Diferentele gramaticale intre limbi cu “ordine fixa a cuvintelor in propozitie” ( ex. Engleza, Franceza, Germana) si limbi cu “ordine libera a cuvintelor in propozitie” (ex. Greaca, Latina, Poloneza, Rusa) nu au fost un impediment in acest sens.

Atunci cand in limba tinta au lipsit termenii existenti in limba sursa, traducatorii i-au imprumutat, imbogatind astfel limba tinta. Multumita in mare masura acestui schimb prin calchiere/ copiere si imprumutului de cuvinte intre limbi, cat si importarii lor din alte limbi, sunt foarte putine concepte care sa fie “netraductibile” intre limbile europene moderne.